Makovey - caligrafie

Caligraful - omul care se ocupă de reprezentări grafice ale literelor, trebuie să știe să citească foarte bine, să pătrundă sensul textului și să se exprime printr-un scris caracteristic.

Când privești atent lucrările caligrafice ale lui Alexandru Makovey, simți energia și forța unui bărbat. Și nu este vorba despre soluțiile plastice și nici despre însușirea unor noi procedee compoziționale de construire a opusului caligrafic, ci despre percepția artistului-caligraf pătruns de caracterul de literă și care respiră prin el. Și indiferent cum ar gândi și cum ar scrie, el se reflectă în întregime în scrierea sa artistică, în atitudinea față de viață, față de sine, față de grafem. Nu se poate ascunde de propriul temperament, de propria temă, de propria estetică.

Primele sale exerciții în domeniul caracterelor de literă Makovey le-a făcut încă în anii optzeci. Are în urma sa expoziții și premii în domeniul scrisului caligrafic. Însă stilul său a început să se contureze spre sfârșitul anilor nouăzeci.

Lucrul cu litera îi cere artistului un gust rafinat și simțul liniei. Caligrafia poate fi înțeleasă numai printr-un studiu atent și zilnic. Alexandru Makovey evoluează în albia caligrafiei contemporane, folosind din ce în ce mai frecvent procedeele scrisului liber. Artistul este preocupat de căutarea unor procedee noi și libere de executare a opusului caligrafic. Caracterele manuscrise utilizate îndeplinesc sarcini diverse, de la expresivitatea artistică până la starea emoțională.

Lucrând asupra tehnicii scrisului, autorul și-a perfecționat metodele de lucru. Pentru el este important ca spațiul dintre litere să fie armonizat și să aibă propriul ritm subordonat, să fie la fel de expresiv ca scrierea principală. Conturul literei îl interesează în aceeași măsură ca și ceea ce îi umple interiorul. El nu reflectează asupra construirii literei, fie ea elaborată caligrafic sau desenată ascetic, scrisă mărunt sau de mari dimensiuni; pentru el este important felul în care este organizată suprafața, cum este valorificată suprafața cromatică, cum se citește încărcătura semantică. Compozițiile sale sunt menținute în limitele concepției plastice și ale construcției imagistice. Adesea, inscripția trece sau se transformă într-o anumită abstracție, în care artistul literelor folosește un sistem de împletiri și îmbinări nesfârșite, încercând să coreleze grafic rândurile scrise caligrafic, ligaturile și grafemele, semnele și simbolurile desenate, obținând totodată claritate și ușurință în citire. Toate acestea pe fundalul unor asemenea arabescuri și suprapuneri caligrafice.

Autorul obține efecte interesante prin alternarea rândurilor dispuse când în scriere orizontală, când în scriere verticală. Uneori încadrează cu măiestrie portrete sau figuri umane, intensificând astfel o anumită încărcătură semantică și bogăția conținutului.

Autorul intensifică efectele din opusurile sale caligrafice prin folosirea culorii, adesea prin metoda monotipiei. Artistul literelor rezolvă tema în mod asociativ, creează o compoziție festivă, multicoloră, cu o culoare dominantă și cu colaj pe suprafață. Printre asemenea lucrări pot fi incluse ciclurile de foi de mari dimensiuni, realizate în tehnică mixtă: „Numele meu” - 2007, „Poesis” - 2007, „Omagiu Ch. Baudelaire” - 2008.

Înnoirea stilistică a lui Alexandru Makovey s-a produs în ultimii ani, în timpul lucrului asupra Vechiului Testament și a Evangheliei. Intrând în contact cu această temă, autorul a înțeles că Sfintele Scripturi își dictează propriile cerințe. Prin abordarea individuală a artistului sunt definite nuanțele intonațiilor, se dezvăluie alte dimensiuni și simțul timpului.

Printre cele mai bune lucrări ale acestei perioade pot fi incluse compozițiile tipografice de titlu, în care autorul creează lucrări caligrafice interesante, împletind în ele un desen plin de conținut. În ilustrațiile scrise, artistul găsește proporționalitatea în proporții și ritm, în unitatea armonioasă a generalului și particularului, în contrastele și nuanțele cromatice. Soluțiile diferitelor elemente grafice sunt simple, sobre și armonioase.

O altă direcție pe care A. Makovey încearcă să o însușească - este Psaltirea, carte biblică a Vechiului Testament, alcătuită din 150 de cântări. Titlul și întreaga substanță lingvistică a textului îndeamnă la căutarea unei scrieri cu un caracter grafic elevat.

Caligraful folosește scrierea slavonă veche, deformează ușor literele în manieră proprie, transmițând astfel sonoritatea sa a cuvintelor și intonația lecturii. Foaia tipografică începe să fie citită ca o imagine asociativă, ca un chip ascuns cu un conținut inexplicabil. Pentru rezonanța emoțională a textului, caligraful folosește procedee clasice, utilizate în vechile letopisețe - inițiala sau letrina, ca parte de început a textului, titlului sau alineatului. În aceste foi, artistul demonstrează folosirea competentă a acestui accent, cu o bună cunoaștere a istoriei artei caracterelor de literă. În organizarea spațiului pe suprafață apare o tensiune unitară atât în inscripție, cât și în imagine și în detaliile ornamentale suplimentare. Pentru evidențierea și intensificarea textului biblic, pe lângă ornament, el introduce în compoziții arabescuri libere.

Aceasta apare la nivelul intuiției emoționale, în calitate de ilustrație originală, și se distinge prin configurația, dimensiunea și culoarea sa originală.

Despre amploarea intereselor caligrafice ale artistului vorbesc și cărțile cu destinații diferite, concepute tipografic. De la poezia „Limba noastră” de Alexei Mateevici și „The Story of divine deer” de Ion Hadârcă până la cataloage și ex-librisuri. În toate aceste lucrări sunt prezente atmosfera emoțională și intonația autorului. Caracterele manuscrise participă activ la organizarea spațiului dintre ilustrații, unde nu există zone nici lipsite de expresivitate, nici goale.

Întreaga galerie caligrafică a lui Alexandru Makovey face cunoscută una dintre principalele sfere ale creației artistului și demonstrează în mod elocvent posibilitățile de dezvoltare a artei caracterelor de literă.