Cartea poștală... Nu este oare ea o reflectare a vieții oamenilor, a țării, a epocii? Nu este oare o parte a culturii artistice generale? I se recunoaște oare dreptul de a fi un element al culturii materiale și istorice, luând naștere pentru nevoile zilei și participând la necesitățile cotidiene? Ce rol îi poate fi atribuit acestei forme mici în instruire, propagandă și educarea gustului artistic?

Prima carte poștală a fost emisă acum 135 de ani în Austro-Ungaria. În Imperiul Rus, „scrisorile deschise” au apărut în anul 1871. După aderarea Rusiei la Uniunea Poștală Universală, pe ele au apărut inscripții în limbile rusă și franceză. Din anul 1894, ministrul de interne al Rusiei a autorizat formularele de scrisori deschise de producție particulară. De atunci, imaginația editorilor nu a mai cunoscut limite.

Cartea poștală a fost întotdeauna o participantă activă la evenimente. În ea este reprezentată o lume întreagă, în toată diversitatea sa. Cărțile poștale păstrează pentru noi și imaginea capodoperelor arhitecturale în toată splendoarea lor.

În această ediție sunt prezentate cărți poștale ale „Chișinăului vechi” din colecția lui Leonid Șklovski. Monumentele arhitecturale ale Chișinăului, înfățișate pe cărțile poștale, arată diferit, dar în fiecare dintre ele este prezentă o anumită particularitate. Împletindu-se în stiluri și orientări, intrând în dispută unele cu altele, ele ne oferă posibilitatea de a simți arhitectura fermecătoare ajunsă până la noi din adâncul veacurilor.

Construcția arhitecturală - este o noțiune nu numai istorică. Nu este doar „muzică încremenită”. Este și patrimoniul cultural al poporului, și particularitățile artistice - constructive ale monumentului, și concepția despre lume a epocii. Și, în sfârșit,- este ștafeta transmisă de la o formațiune la alta, de la o generație la alta, de la unii ziditori la alți arhitecți.

Cartea poștală color sau alb - negru, asemenea unui mesager al zilelor trecute, trăiește realmente astăzi, amintindu-ne de creațiile arhitecturale ale Chișinăului, care împodobesc străzile și piețele orașului. Privești atent aceste miniaturi și ești de acord că ele constituie un fir aparte, care leagă secolele de zilele noastre.. Și înțelegi că fiecare asemenea mesaj este într-adevăr un monument. Că este o întruchipare vie a istoriei, irepetabilă și viu exprimată, care protejează orașul de standardizarea imaginii.

Făcând cunoștință cu cărțile poștale „Chișinăul vechi”, simți poezia, climatul spiritual, fără de care orașul de astăzi nu poate fi apreciat și înțeles. Tocmai monumentele arhitecturale ajunse până în zilele noastre constituie, în cea mai mare măsură, tezaurul arhitecturii și chipul irepetabil al orașului.

Uneori, cartea poștală reflectă o operă care, din păcate, nu s-a păstrat. Ea este unicul păstrător, reînviind în memorie imaginea construcției - document al epocii. Iar noi încercăm să o reconstituim și să ne imaginăm situația prezenței sale. Ne permitem să alcătuim o povestire despre arhitectul - creator, despre evenimentele petrecute în acel loc, despre gama cromatică și siluetele orășenilor.

Iată cum o mică colecție de fotografie reproductiv-documentară /cărți poștale/ a Chișinăului „vechi” ne poate cufunda în reflecții plăcute despre timp, cultură, istorie și colecționare.

Cunoscând asemenea ediții, conștientizezi cât de diversă este lumea corespondenței poștale.