Experiența spirituală a artistului Nikitin

Leonid Stepanovici Nikitin s-a născut în anul 1939 în orașul Znamenka, regiunea Kirovograd. A absolvit Institutul Poligrafic de Stat „I. Fedorov” din Lvov în anul 1967. Maestrul recunoscut al însemnului de carte a gravat aproximativ o sută de ex-librisuri, care se disting prin claritatea filigranată a hașurii, originalitatea soluțiilor compoziționale și eleganță.

Însemnele de carte au fost expuse la Expoziția Internațională de Grafică de Carte (1971, Leipzig-Germania); la Expoziția Unională de Ex-libris (1972, Lvov-Ucraina), la Expoziția Internațională „Cartea-75” (1975, Moscova), la Prima Expoziție Republicană (1976, Chișinău), la Expoziția Internațională „Scriitorii și literatura României” (1992, Arad-România). Membru al Uniunii Artiștilor din URSS din anul 1976. Trăiește și lucrează în orașul Chișinău, Moldova.

Destinul artistului-grafician moldovean Leonid Nikitin părea uimitor de simplu și clar, asemenea celui al multor absolvenți din acea perioadă. După absolvirea Institutului Poligrafic din Lvov, a fost repartizat la Chișinău, unde, în acea perioadă, grafica de carte și poligrafia se aflau în ascensiune. Prin primele sale lucrări editoriale, din domeniul graficii de șevalet și de mici dimensiuni, el s-a afirmat imediat și cu încredere. Și-a găsit propria cale, vocea și intonația grafică. Nikitin s-a integrat organic în fluxul larg al tinerei grafici, în valul pasiunii generale pentru plastic, linogravură și tehnici mixte. Prin acestea, tinerii graficieni proclamau laconismul într-o manieră strict alb-negru, energia formelor și hașurilor tăiate, care purtau în sine un monumentalism aparte al realității și contemporaneității.

Tânărul artist Nikitin și-a adus, de asemenea, contribuția la dezvoltarea acestei mișcări. Ajungând în mediul tineresc-romantic al căutărilor și inovațiilor în grafică, într-un mediu al concurenței creatoare sănătoase, el începe să-și dezvolte activ potențialul. Primește numeroase comenzi editoriale pentru ilustrarea operelor autorilor moldoveni și participă la numeroase expoziții. Mulți își doresc să obțină un ex-libris executat de L. Nikitin. Păstrând stilistica generală a noii mișcări, lucrările conțineau ceva deosebit, irepetabil.

Valorificarea experienței de viață și emoționale - proprii, nu împrumutate, reflexive și rătăcitoare, dobândește pentru autor o valoare aparte. De aici și intensificarea principiului personal în grafica lui Nikitin. Elaborarea nu atât a formei vizuale a celor văzute, cât a celei trăite în interior.

Cele mai bune lucrări ale lui Leonid Nikitin de la sfârșitul anilor 1960 - începutul anilor 1970 sunt linogravurile: „Păstorițele”, „Orheiul Vechi”, ilustrarea cărților lui A. S. Pușkin „Drumul de iarnă”, A. S. Pușkin „Povestea pescarului și a peștișorului”, G. N. Meniuc „Micul Icar”. Ilustrarea unei serii de cărți din colecția „Biblioteca școlarului”: poemul lui E. Bucov „Țara mea”, poeziile lui L. Deleanu „De la mic la mare”, poemul lui N. Costenco „Neamul”. Ilustrații la poeziile lui P. Darie „Viața ca o legendă”, V. Maleva „Jurnal neterminat”.

Ilustrațiile la poeziile lui P. Darie, executate în linogravură, manifestau o tendință clară spre problematica socială. Lor le era caracteristică dramatizarea acțiunii. Elemente ale unei activități deschise, aproape de afiș, a imaginii, îmbinate cu expresivitatea poetică. Eroii gravurilor trăiesc, luptă, merg spre viitor, spre lumea deschisă. În compoziții există ceva simplu și cuceritor.

Dezvoltarea graficii înainta vertiginos, lărgindu-și și adâncindu-și albia. Și totuși, începutul anilor ’80 îl găsește pe tânărul artist într-o stare de nemulțumire. Acum nu-l mai satisface ceea ce făcea înainte, iar procedeele anterioare i se par lipsite de profunzime și neconvingătoare. Abordarea „directă” a motivului, imaginii și genului se dovedește inexpresivă. Fostul flux al producției de linogravuri se diminuase vizibil până atunci. În linogravură a apărut „maniera albă”, dacă ținem seama că tehnica „lino” a anilor ’60 era definită drept „antracit”. A apărut „grafica liniștită”, cu tehnici și procedee grafice mai complexe, cu sentimente rafinate, finețe și utilizarea emoțională a culorii.

În această perioadă și în aceste condiții are loc revenirea la desen. Creionul simplu sau pastelul devin tema foii de șevalet. Spectrul larg al temelor și ideilor contemporane l-a condus pe artist spre autorealizarea în acvaforte. Nici L. Nikitin nu a rămas în afara acestor căutări.

Artistul testează toate căutările și descoperirile grafice în formele mici, în însemnele de carte. Toate ex-librisurile acestei perioade dispun de o concepție figurativă precis verificată și prestabilită. Se simt raționalitatea convingătoare a generalizărilor filosofice, dezinvoltura intenționată și caracterul speculativ al sentimentelor. Ca o componentă cu drepturi depline și, mai mult decât atât, una dintre cele mai importante componente ale imaginii, apare tehnica gravării, momentul execuției. În genul „ex-libris”, gravorul se simte liber, spontan și stăpân pe tehnică.

Însemnele de carte din anii ’70-’80 atrag atenția prin noutatea lor compozițională, raportarea aparte la hașură, polisemia metaforică și originalitate. Printre ele se află însemnul Hrenova, remarcat la Expoziția din orașul Leipzig, în anul 1971. Ex librisurile lui Vitalisov, Larisa Ciupina, Ciuvalskaia, N. Kramarenko etc.

Analizând și evaluând grafica de carte a lui Leonid Nikitin, ne amintim inevitabil de operele literare care i-au servit artistului drept punct de pornire figurativ în avântul spre propriile lumi artistice. Acestea sunt, înainte de toate, „Stanisław Lem” și „Frații Strugațki”.

Dintre artele plastice, grafica este cea mai apropiată de literatură. Caracterul narativ al foilor grafice, caracterul convențional al mijloacelor de expresivitate artistică și metaforismul se intersectează și se împletesc. În ilustrație, căile reprezentării cuvântului, ca și cele ale graficii, își găsesc realizarea deplină și variată. Acest specific al graficii se manifestă în mod evident în ilustrațiile lui L. Nikitin, mai ales în cele create după operele poeziei moldovenești contemporane. Tocmai în aceste lucrări artistul și-a găsit scriitura individuală și stilul original, a dezvăluit structura artistică a artei sale, a formulat o concepție creatoare independentă. Poezia a generat în grafica lui Nikitin acea expresie metaforică a ideilor care constituie baza gândirii sale artistice.

Anii următori s-au desfășurat sub deviza anilor șaptezeci precedenți. Acestea sunt imagini „întemeiate”, interpretări grafice, gravare solidă și tehnică, cu o intonație înălțată a hașurii.

Dar curând L. Nikitin a început să-și reconsidere parcursul creator și nu a considerat necesar să continue exploatarea vechiului; a celor deja găsite. Artistul pornește într-o căutare creatoare. Timp de câțiva ani, lucrările sale nu sunt văzute la expoziții. Se putea doar presupune ce se întâmpla în laboratorul său de creație. După un timp apar noi foi grafice, nereunite într-o serie sau într-un ciclu, dar îmbogățite printr-o metodă nouă, în care tehnica monotipiei imprimate este îmbinată experimental cu facturi gravate. Aceasta i-a permis lui Leonid Nikitin să găsească noi compoziții plastice expresive, care au unit imagini dense și simboluri ale timpului într-un singur gen.

Căutările din ex-librisul anilor optzeci pot fi raportate la înțelegerea trecutului, prezentului și, probabil, viitorului. Foile grafice sunt alcătuite din aceleași elemente, însă expresivitatea din sferele literare sau grafice se umple cu alte imagini. În pofida faptului că graficianul încearcă, în căutările și aspirațiile sale, să afirme frumusețea naturii și a poeziei, în miniaturi se pot citi tăcerea, pustietatea, visarea emoțională.

Ca și înainte, L. Nikitin lucrează cu dalta pe linoleum și plastic, preferând spontaneitatea și rapiditatea procesului creator unei îndelungate elaborări a schițelor. Îi este caracteristic să transpună nemijlocit energia impresiilor din natură în limbajul graficii. Artistul folosește cu măiestrie toate posibilitățile acestei tehnici, simple doar la prima vedere, expresivitatea liniei care aleargă liber, bogăția hașurii tonale, catifelarea negrului. Pentru el este important; fiecare însemn trebuie să fie nu o replică mecanică la adresa proprietarului, ci o elaborare a atitudinii părtinitor-personale a autorului față de bibliofil.

În anii nouăzeci, L. Nikitin se îndreaptă spre desenul color de șevalet. Lucrările sale din această perioadă exprimă neconcordanța spațială dintre percepția noastră și lumea văzută de el. O asemenea „codificare” a punctului de vedere, absența unui mediu organizat, cu polisemia sa semantică și figurativă, îl protejează pe creator și lumea sa în cotiturile abrupte ale artei contemporane. Orice impresie nemijlocită, transpusă în limbajul artei, presupune prezența experienței trecutului. În acest sens, Nikitin aparține tocmai acelei categorii de artiști care, fără a rupe legătura cu realismul, ci, dimpotrivă, datorită posibilităților sale nelimitate, a reușit să exprime tranzițiile spațio-temporale din trecut în prezent. Acestui scop îi servește și o anumită simplitate primitivă în reprezentarea obiectelor și în dispunerea lor, care trece dintr-un desen în altul. Memoria care ne readuce imaginile trecutului și, de regulă, punctul nostru de vedere. Parcă plutim deasupra amintirilor, le însuflețim, dar nu suntem în stare să coborâm la lucruri, la obiecte și, în consecință, să ne apropiem de ele.

Caracterul meditativ, pentru un artist precum Nikitin, constituie astăzi un aspect al procesului creator. Astfel, el își păstrează chipul creator „deosebit de pur”, cu o dispoziție romantică, cu stereotipurile tăcerii încremenite în așteptarea timpului, dar neîncremenite în cotidian.

În ultimii câțiva ani, acest procedeu a devenit firesc pentru Leonid Nikitin, iar însăși atitudinea față de gravura de mici dimensiuni, față de ex-libris, a suferit o schimbare. Putem observa acest lucru în însemnele de carte ale lui Ostapenko, Katerina Cojuhari și în autoex-librisuri.

Pentru operele ulterioare ale artistului a fost găsită antiteza poetică, procedeul plastic principal. Se întrevede o cale foarte selectivă spre temă, spre polisemia semantică, spre compoziție și, inclusiv, spre procedeele tehnice de elaborare a gravurii.

Lucrările lui Leonid Nikitin nu-l pot lăsa indiferent pe privitor și nu pot să nu atragă atenția.