Douăzeci din douăzeci și cinci (amintiri despre crearea și constituirea Uniunii Designerilor din Moldova)

S-au împlinit 25 de ani de la crearea Uniunii Designerilor din Moldova. În acest răstimp a dispărut statul URSS, care a creat această Uniune de creație. A trecut secolul care a marcat nașterea unei profesii atât de importante precum „designerul”; odată cu el, i-am pierdut pe mulți dintre colegii noștri care s-au aflat la originile designului sovietic, republican și postsovietic. Totuși, bazele puse de ei la temelia edificiului „designului” s-au dovedit a fi solide și corecte. Omul contemporan se închină designului în toate manifestările sale: modă, interior, automobil etc. Nu arta plastică, cinematografia sau televiziunea domină astăzi, ci tocmai designul este „cel mai important dintre toate genurile de artă”. El trăiește în timp și spațiu: a acaparat arhitectura, a pătruns în teatru și literatură, s-a implantat în economie și în comunicarea cotidiană. Nu mai este vechea construcție artistică, este o atitudine față de viața contemporană. Designul - este brandul timpului. Designul - este un fenomen al culturii contemporane, semnul mișcării și al transformărilor.

Cei 25 de ani parcurși în vremurile noastre neliniștite, când atitudinea față de profesie se schimbă rapid și formatele artei sunt revizuite, - reprezintă un drum lung, o mare școală de constituire.

Uniunile de creație înființate în momente diferite au fost programate ca auxiliare ideologice ale statului sovietic (Uniunea Arhitecților din URSS în 1932, Uniunea Scriitorilor din URSS în 1934, Uniunea Cineaștilor în 1957 etc.).

În vremurile „perestroikăi” s-a pus acut problema creării unor noi produse industriale, a mărfurilor competitive și a ambalajelor lor. Erau necesari specialiști care să activeze țintit în aceste sfere, iar CC al PCUS adoptă, la 15 mai 1986, o hotărâre (fără publicarea ei pe scară largă) privind organizarea Uniunii Designerilor din URSS. Comitetul de Stat al URSS pentru Știință și Tehnică emite Hotărârea nr. 324 „Cu privire la organizarea Uniunii Designerilor din URSS” din 18 iulie 1986, se formează Comitetul organizatoric sub președinția lui Iu. B. Soloviov, director al Institutului Unional de Cercetări Științifice pentru Estetica Tehnică. În acea vreme, estetica tehnică era denumirea voalată a designului sovietic.

Toate materialele au fost expediate republicilor unionale. La nivel local au fost create comitete organizatorice, iar la 7 martie 1987, la Chișinău, a avut loc Prima Conferință (organizatorică) a designerilor din Moldova. Sarcina sa includea desemnarea delegaților la congresul de constituire al Uniunii Designerilor din URSS.

Au fost propuși:

Klimov A. - artist-șef al Combinatului de Covoare Ungheni

Melnik Iu. - director adjunct al NOTiU

Miciri A. - șef al Biroului de Construcție și Tehnic al Asociației de Producție „Vibropribor”, or. Chișinău

Rusanov V. - șef al sectorului de estetică tehnică al Asociației de Producție Moldovenești „Toclitmaș”, or. Tiraspol

Titarev Iu. - artist-șef al Asociației Științifico-productive „Moldavproiectmobilă”

Troițkaia T. - conducător artistic principal al Casei de Modele din Chișinău

Fedorenko A. - conducător artistic principal al Casei Republicane de Modele.

La 3–4 aprilie 1987, în Sala Coloanelor a Casei Sindicatelor din Moscova, a avut loc Congresul de constituire al Uniunii Designerilor din URSS. La acesta au fost prezenți 615 delegați și 500 de oaspeți din diferite republici unionale. Au fost reprezentanți ai tuturor ramurilor industriei și ai diverselor direcții ale activității de proiectare și cercetare în design.

Președintele Comitetului organizatoric al Uniunii Designerilor din URSS, Iu. B. Soloviov, a prezentat raportul „Despre sarcinile Uniunii Designerilor din URSS”. În cursul discuțiilor a fost aprobat statutul Uniunii și s-a luat hotărârea ca delegații congresului să fie considerați primii săi membri, ca cei mai autoritari reprezentanți ai designului sovietic.

La congres au fost alese organele de conducere ale Uniunii Designerilor din URSS - consiliul de conducere format din 92 de persoane și comisia centrală de revizie.

La 4 aprilie a avut loc plenara organizatorică, la care au fost aleși în unanimitate președintele consiliului de conducere al Uniunii Designerilor din URSS, tov. Soloviov Iu. B., și secretarii consiliului: Andreeva I. A., Bobîkin A. L., Zaițev I. A., Kvasov A. S., Muraviov V. S., Olșanețki A. S., Runge V. F., Fiodorov V. K.

Aceștia erau cei mai cunoscuți și respectați profesioniști în domeniul designului din Uniunea Sovietică.

În urma congresului de constituire, în republici au avut loc admiteri ca membri ai Uniunii Designerilor din URSS. În perioada 23-25 decembrie 1987, la Chișinău, a avut loc prima Expoziție Republicană de Design, în baza materialelor căreia 29 de persoane au fost primite ca membri ai Uniunii. Am avut ocazia să expun la această expoziție și să intru în Uniunea Designerilor din URSS.

A început pregătirea activă pentru desfășurarea Congresului republican de constituire. Iar la 20 februarie 1988, în sala de conferințe a salonului „Interior”, a avut loc congresul de constituire (sau primul) al Uniunii Designerilor din Moldova. În foaier a fost amenajată din nou o expoziție, dar de această dată a membrilor Uniunii. La congres au fost prezenți oaspeți de diferite ranguri din Moscova și conducători ai subdiviziunilor republicane, care priveau cu uimire realizările republicii în domeniul designului. Secretarul consiliului de conducere, candidat în istoria artei cu specializare în estetică tehnică - Vladimir Fiodorovici Runge, și membrul consiliului de conducere, academician al Academiei Ruse de Educație - Vladimir Mihailovici Munipov, au adus o contribuție substanțială la organizarea Uniunii noastre. În expoziție au fost prezentate elaborări testate și consacrate prin drepturi de autor.

În cursul congresului au fost alese un consiliu de conducere format din nouă persoane și o comisie de revizie. La plenara care a avut loc, Iuri Titarev a fost ales primul secretar al Uniunii Designerilor din Moldova.

Secretariatul a fost alcătuit din: Iuri Ambros, Iuri Melnik, Alexandr Miciri și Tatiana Troițkaia. Ca membri ai consiliului de conducere, pe diferite direcții de activitate, au intrat: Anatoli Klimov, Anna Fedorenko, Vladimir Șașkov și eu, Grigori Bosenko. Direcția în care urma să activez - educația în design. Atunci s-a deschis „facultatea de arte” pe lângă Institutul de Arte, unde exista o singură specializare în domeniul nostru - „Interior și echipament”. În acea perioadă, predam acolo. Ulterior, pentru o perioadă scurtă, s-a deschis încă o disciplină - „Design grafic”. Până astăzi, republica are o nevoie catastrofală de specialiști în grafică, dar nimeni nu îi pregătește.

Pentru asigurarea activității statutare era necesară crearea unei subdiviziuni de producție. În martie același an, pe lângă Uniunea Designerilor a fost înregistrat „Fondul de Design”, o întreprindere analogă celor existente pe lângă alte uniuni de creație, care în scurt timp s-a discreditat din toate punctele de vedere. S-a decis reorganizarea în Asociația de creație și producție „Fondul de Design al Moldovei”. Totul începea de la „zero” și a fost creat datorită eforturilor mari ale designerilor.

Una dintre acțiunile de anvergură și desfășurate cu succes de consiliul Uniunii a fost Primul seminar unional „Designul și copiii”, care s-a desfășurat la Chișinău în perioada 29 mai – 2 iunie 1989.

Seminarul a reunit conducătorii tuturor republicilor și a oferit o imagine despre designul moldovenesc.

Interacțiunea dintre aparatul consiliului de conducere al Uniunii și Fondul de Design nu se închega. Totul se împotmolea și, la 27 februarie 1990, la plenara UD din Moldova, G. Bosenko a fost ales președinte al consiliului de conducere al Uniunii Designerilor. Apoi, Conferința cu drepturi de congres i-a ascultat programul privind promovarea Uniunii și a subdiviziunilor sale și i-a aprobat candidatura. „Perestroika” se apropia de sfârșit, iar aceasta se reflecta asupra tuturor domeniilor vieții noastre. În pofida faptului că la Conferință era prezent curatorul nostru de la departamentul Consiliului de Miniștri, am fost ales primul conducător din republică al unei uniuni de creație care nu era membru al partidului comunist.

Din acel moment și până în decembrie 2009, mi-am legat strâns viața de această organizație obștească.

Uniunea Designerilor, spre deosebire de alte Uniuni de creație, interacționa cu și se subordona diferitelor ministere (ulterior am fost trecuți la Ministerul Culturii). Depindeam de ele, iar munca devenea tot mai dificilă. Confuzia legislativă și trecerea la relațiile de piață necesitau alte abordări ale economiei de supraviețuire și ale păstrării potențialului creator al organizației. Oricât de justă ar fi fost critica la care erau supuse secretariatul și consiliul de conducere, trebuie să acordăm merit muncii organizatorice desfășurate de aparatul consiliului - sistemul de contracte în Fond funcționa, în Uniune intrau designeri noi, se găseau posibilități pentru deplasări de creație. Și aceasta pe fundalul lipsei experienței necesare în conducerea unei organizații obștești în noile condiții și al absenței unor mecanisme care să reglementeze interesele UD în Republică.

Declarând existența Uniunii Designerilor, era necesar să identificăm potențialii creatori și să-i integrăm în organizația noastră. Îndeplinirea acestei sarcini migăloase și responsabile a fost preluată de comisia de admitere, jucând astfel un rol important în formarea Uniunii în acea perioadă. Au început să fie create subdiviziuni regionale ale Uniunii Designerilor în orașe cu industrie dezvoltată. Astfel, la Tiraspol se desfășura o activitate amplă, condusă de secretarul consiliului de conducere Iu. D. Melnik, pentru crearea organizației orășenești „Uniunea Designerilor din Moldova”. La 20 noiembrie 1990, în cadrul adunării convocate, a fost ales în unanimitate președintele consiliului de conducere al acestei organizații. Acesta a devenit Artur Evdokimov. Uniunea dobândea un nou statut și, respectiv, necesita noi relații economice. A apărut necesitatea creării unor organizații independente de creație și producție, conduse de membri ai Uniunii. Conducerea Republicii a permis înregistrarea pe lângă Uniune și devenirea lor în subdiviziuni ale acesteia. Au fost create circa douăzeci de asemenea organizații, precum studiourile de design „AMBROS” și „Galanin”, firma „Linia-T”, centrul publicitar-editorial „MAKO” etc. Se perfectau comenzi, a apărut interesul pentru creația independentă, s-a animat viața financiară a organizației obștești.

Dar abia reușisem să organizăm activitatea și să ne așezăm pe „șinele creației”, când, în noiembrie 1991, din nou în Belarus, lângă Minsk, la Raubici, a avut loc ultima plenară a Consiliului de Conducere al Uniunii Designerilor din URSS, care a decis să păstreze unitatea Uniunii, indiferent de consecințele politice ale posibilei lichidări a URSS.

În conformitate cu această hotărâre, deja în ianuarie 1992 a avut loc Conferința de constituire, care a reorganizat Uniunea Designerilor din URSS în Asociația Internațională „Uniunea Designerilor” (și noi am aderat la ea, dar abia în 2000).

În condițiile prăbușirii economiei și ale lipsei comenzilor sociale pentru design, în numele păstrării profesiei noastre și al asigurării viitorului ei, era necesară unirea. Pentru majoritatea oamenilor cu judecată, necontaminați de virusul extremismului și al „mitingismului” iresponsabil, această poziție era evidentă. În virtutea circumstanțelor și a pseudosuveranității, renunțăm la o organizație unică, mare, de creație a designerilor, unde se poate comunica și evolua. Luăm decizia de a avansa independent, de unii singuri.

După o muncă îndelungată cu juriștii, la 11 ianuarie 1992, la Chișinău, a avut loc cel de-al II-lea Congres al Uniunii Designerilor din Moldova (de constituire), cu noua denumire Uniunea Designerilor din Republica Moldova. Delegații congresului au hotărât crearea „Uniunii Designerilor din Republica Moldova”. Ea a devenit succesoarea de drept a Filialei Moldovenești a Uniunii Designerilor din URSS și o formațiune obștească independentă.

La congres a fost aprobat Statutul, înregistrat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 1 ianuarie 1993.

Ținând cont de lipsa industriei în Republică, subdiviziunile de creație au inclus: designul grafic și publicitatea, designul de mediu, designul vestimentar, textilele și accesoriile.

În conformitate cu noul Statut, delegații îi alegeau prin vot direct pe Președintele și vicepreședintele Uniunii. Aceștia au devenit, respectiv: Grigori Bosenko și Iuri Melnik.

Definirea inițială a Uniunii Designerilor din Moldova drept organizație voluntară de creație, care activează pe baza autofinanțării și autogestiunii complete, a obligat consiliul Uniunii să se ocupe de o activitate economică nu foarte cunoscută și care, în mare măsură, împiedica creația. Confuzia din baza legislativă, introducerea în circuitul economic a unor noi forme de proprietate, absența capitalului „de start” al organizației independente postsovietice și spațiile închiriate în baza unei hotărâri a unui Consiliu de Miniștri inexistent complicau mult activitatea organizației noastre. Alte Uniuni de creație au primit ca moștenire de la URSS spații (conace): scriitorii, pictorii, compozitorii etc. Tocmai în această poziție a apărut cel mai mare număr de probleme și conflicte.

Pe acest fundal, conducătorii subdiviziunilor recent create ale Uniunii Designerilor din Moldova le transformă în „organizații de sine stătătoare” și încearcă să dicteze consiliului regulile lor de joc. Aceasta a devenit cauza principală a stării nesatisfăcătoare a activității economico-productive a organizației și împiedica desfășurarea ulterioară a activității declarate. Ministerul Culturii nu susținea în acel moment Uniunea Designerilor.

Din perspectiva zilei de astăzi, este foarte ușor să critici atât Statutul UD, cât și structurile create și situația noastră economică. Dar, după părerea mea, nu atât critica, cât analiza și prognozarea situației aduc un folos real.

Principalul lucru pe care l-am promis la alegere: recunoașterea statutului designerului; recunoașterea profesiei la nivel de stat; perfecționare profesională - seminare, expoziții, călătorii turistice; recunoașterea specialității „Design” în învățământul superior (aceasta s-a reflectat cu întârziere - în Legea nr. 142-XVI din 07.07.2005) - a fost îndeplinit.

Drumul a fost lung și anevoios, dar astăzi toți știu că există design și designeri.

În acel moment, organizația număra deja circa o sută de persoane.

Odată cu declinul economiei din Republică, primele care au fost reduse au fost grupurile de design de la întreprinderi.

O parte semnificativă a specialiștilor s-a ocupat de amenajarea interioarelor, alții - s-au așezat la computere și au început să lucreze în domeniul graficii de design și al publicității. Această sferă de activitate a prins rapid avânt, specialiștii erau căutați și au reușit mult în aceasta. Designerii noștri au elaborat primele mărci poștale, semne monetare, logotipuri și identități vizuale ale băncilor, întreprinderilor și organizațiilor, ale subdiviziunilor culturale, festivalurilor și expozițiilor. A apărut interesul pentru design în rândul unui grup de tineri orientați profesional: creatori de modă, artiști ai pielii și încălțămintei, stiliști și fotografi. Doritorii au început să fie primiți în Uniune. Membrii organizației se uneau, creau studiouri de design și întreprinderi. După activitatea lor, acestea erau organizații de proiectare, artistice și productive, cu producție unitară sau de serie mică. A început să se observe un anumit „boom” în design. Spre deosebire de multe organizații de creație postsovietice, Uniunea Republicană a Designerilor trăia, iar membrii ei erau solicitați. Timpul cerea un mediu profesional cu propriile criterii și motive de comportament. Uniunea, care nu avea nicio bază, avea nevoie de „organizare” și creștere creatoare. Era necesară organizarea de seminare educaționale cu tema „Proprietatea intelectuală”, mese rotunde privind starea contemporană a tuturor nivelurilor de design de atunci, amenajarea de expoziții și prezentarea lucrărilor membrilor Uniunii. Toate acestea se făceau.

Fiecare dintre expozițiile organizate beneficia de un sprijin destul de larg din partea presei, iar reportajele de la vernisaje erau difuzate la televiziune. Toate acestea stimulau considerabil dezvoltarea designului în republică.

Consiliul de conducere desfășura o politică coordonată în chestiunile care afectau interesele Uniunii și ale designerilor. Dovada autorității crescânde a organizației în acea perioadă o constituiau activitatea regulată a membrilor săi în juriile concursurilor internaționale desfășurate în Moldova, pe diverse direcții de design, și invitațiile pe care le primeau pentru participarea la expoziții și festivaluri internaționale. Membrii Uniunii au început să facă parte din grupurile republicane de experți.

Spre sfârșitul anilor nouăzeci a venit momentul promovării nu doar a autorității Uniunii, nu doar a activității organizatorice și obștești a membrilor ei, ci și a activității lor profesionale. La cel de-al patrulea congres al Uniunii Designerilor din Moldova, în decembrie 1998, pentru dezvoltarea ulterioară a designului, am expus spre examinare și realizare pozițiile necesare:

- în primul rând, crearea școlii naționale de design, precum și a unei educații alternative în design;

- protecția drepturilor profesionale și creative ale designerilor;

elaborarea și coordonarea tarifelor „de piață” pentru executarea comenzilor creative;

asigurarea cu ateliere de creație a membrilor UD care au nevoie de ele;

asigurarea anumitor facilități sociale și economice prin legile, decretele, hotărârile corespunzătoare;

asigurarea necesităților membrilor Uniunii Designerilor în sferele culturale și creative (Case ale designerilor, baze de creație etc.).

S-a luat hotărârea de a extinde denumirile secțiilor direcțiilor profesionale, dictate de activitatea practică:

- design computerizat;

- design publicitar;

- fotodesign și fotografie publicitară;

- design peisagistic și fitodesign;

- istoria și teoria designului

Evenimentele din republică nu au contribuit la realizarea acestor planuri, în pofida apelurilor repetate sau a promisiunilor (nu sunt la curent) exprimate la întâlnirile cu conducerea Republicii.

Singura realizare în cadrul legislației a fost privatizarea atelierelor de creație aflate în fondul locativ. La acest proces au participat împreună trei organizații de creație: Uniunea Arhitecților, Uniunea Designerilor și Uniunea Artiștilor Plastici.

Se maturiza acut problema licențierii activității de design în cadrul Uniunii respective. Licența trebuia să confirme calificarea și să certifice drepturile la activitate independentă de proiectare și la conducerea unui colectiv de creație. Era necesar un sprijin puternic. Pentru a-l obține, la 17 martie 2000, Uniunea Designerilor din Moldova a devenit membră a Asociației Internaționale „Uniunea Designerilor”, cu sediul central în orașul Moscova.

AIA „UD” era membră a Consiliului pentru Cooperare Culturală al Statelor Participante la Comunitatea Statelor Independente. Din 1997, AIA „Uniunea Designerilor” este membră a ICSID.

Această organizație a fost creată în 1957 ca Consiliul Internațional pentru Design Industrial, cu sediul central în orașul Helsinki (Finlanda). Ea desfășoară acțiuni comune cu ICOGRADA (Consiliul Internațional pentru Design Grafic) și IFI (Asociația Internațională de Design de Mediu). Reunește 148 de organizații de design din peste 50 de țări ale lumii.

Din momentul aderării la AIA „UD”, am beneficiat de suport informațional în problemele dezvoltării designului, am primit posibilitatea de a participa la expoziții și concursuri, conferințe și seminare.

Un rezultat elocvent al profesionalismului creator al designerilor noștri a fost participarea, în 2001, la expoziția internațională „Interdesign”, unde am obținut diploma și „Globul de cristal”. Viața noastră s-a activizat, eram invitați permanent la conferințe științifice, expoziții și toate manifestările internaționale ale Asociației.

Prin eforturile conducerii AIA „UD”, în mai 1997, la Ministerul Justiției al Federației Ruse a fost înregistrată secția „Design artistic și industrial” pe lângă Academia Internațională de Științe despre Natură și Societate. AISNS - sunt savanți și specialiști autoritari și eminenți ai Federației Ruse și ai țărilor străine în domeniul designului. Din conducerea secției au făcut parte membri titulari ai Academiei: V. V. Senkovski - academician-secretar al Secției, V. F. Runge - secretar științific, vicepreședinte al AI „Uniunea Designerilor”, I. A. Zaițev - președinte al AI „Uniunea Designerilor”, A. V. Efimov - vicepreședinte al AI, artist-șef al Moscovei, L. A. Kuzmicev - director al Institutului Unional de Cercetări Științifice pentru Estetica Tehnică, V. T. Șimko - profesor al Institutului de Arhitectură din Moscova, A. S. Plahtii, președinte al filialei moscovite a AI „Uniunea Designerilor”.

În anul 2000 mi s-a propus să pregătesc materiale despre creația mea pentru admiterea în Academie. Documentele au fost examinate și aprobate. Din acest an sunt membru-corespondent al AISNS, secția „Design artistic și industrial”.

În anii două mii s-a deschis secția de design în Academia Rusă de Arte, un mare merit pentru aceasta revenindu-i președintelui academiei, Z. K. Țereteli.

Cel de-al VI-lea Congres al Uniunii Designerilor din Republica Moldova, desfășurat la Chișinău la 24 octombrie 2003, a instituit calitatea de membru de onoare în Uniunea noastră. Primii designeri care au primit diploma „Membru de onoare al Uniunii Designerilor din Moldova” au fost: Melnik Iu., Pancenko L., Fedorenko A. — pentru contribuția mare la dezvoltarea designului din republică.

În același an a apărut prima publicație tipărită - „15 design.md” (Uniunea Designerilor din Moldova. 15 ani).

Uniunea a început să colaboreze activ cu toate saloanele-magazine, să ia cunoștință de noile colecții ale fabricilor din Europa, care corespundeau cerințelor înalte de calitate și estetică.

În 2005 a avut loc Prima expoziție-concurs republicană „Design-Interior”, care de atunci a devenit tradițională. În 2007 a fost lansat concursul profesional al tinerilor designeri vestimentari „Art Podium”. În secții au avut și au loc permanent evenimente interesante, care atrag colegii.

Pentru viața ulterioară a Uniunii, ea trebuie transferată treptat în formatul de activitate al unui Club, unde trebuie să aibă loc comunicarea profesioniștilor, să se organizeze expoziții, seminare, unde profesioniștii vor avea posibilitatea de a se familiariza cu tendințele în design, cele mai noi modele de mobilier și echipamente, materiale de finisare etc.

Pentru toți cei care doresc să obțină cunoștințe și abilități în diferite domenii ale designului, în clubul de design trebuie să funcționeze cursuri de perfecționare.

Cursurile trebuie să fie susținute de membri înalt calificați ai Uniunilor Designerilor și Arhitecților, de pedagogi profesioniști, istorici de artă și specialiști cu o vastă experiență practică, care se bucură de autoritate în țară și peste hotare.

Aici trebuie să funcționeze „Biblioteca clubului de design”, care trebuie să dispună de o selecție largă de literatură (națională și străină), de cataloage audio și video, prospecte ale firmelor etc.

Trebuie să apară alte forme de activitate organizatorică și creativă. Uniunea trebuie să obțină posibilitatea unei noi asocieri alternative. Mulți membri ai organizației obștești, din diferite împrejurări, au rămas în afara intereselor Uniunii și, respectiv, sunt pasivi și indiferenți față de soarta și viața acestei organizații obștești. Clubul de design trebuie să țină cont și de acest lucru. Din păcate, schimbarea situației este împiedicată de legislația în vigoare, în care Uniunile de creație păstrează prioritățile sovietice, uitând că nu mai sunt portavoce ideologice.

La 5 decembrie 2009 a avut loc cel de-al VII-lea Congres al Uniunii Designerilor din Republica Moldova. În acel moment, în evidența UD Moldova figurau 76 de membri. M-am aflat la „cârma” organizației timp de douăzeci de ani, mai puțin două luni. Ce am putut, am făcut, ce am putut - am păstrat. A fost deosebit de greu în vremurile dezlănțuirii „postperestroikăi”. Au existat susținători și ajutoare de încredere, pe care nu pot să nu-i pomenesc - aceștia sunt Iuri Danilovici Melnik și Alexandr Mihailovici Miciri. Din păcate, ei nu mai sunt, nu numai în organizația noastră, ci nici în această viață. La cel de-al VII-lea congres am predat conducerea unui consiliu tânăr. Mi s-a acordat titlul „Președinte de onoare al Uniunii Designerilor din Republica Moldova”. Succesorul a devenit elevul și colegul meu, talentatul designer - Sveatoslav Tiron. Continui să rămân membru al consiliului de coordonare al Uniunii Internaționale a Designerilor. Din exterior susțin prestigiul și autoritatea acestei organizații obștești. Și încă reflectez permanent la cum va fi Uniunea și dacă este posibilă dezvoltarea liberă a designului?