Gravura de felicitare de Anul Nou - PF (pour féliciter) „Almanahul bibliofilului”

De mulți ani există (cu tendința de a dispărea) un asemenea gen intim al graficii de mici dimensiuni precum gravura de felicitare de Anul Nou, așa-numitul „PF” (pour féliciter), care în traducere din franceză înseamnă „pentru felicitare”. Prin ce este unică această mică miniatură? Prin unicitatea sursei originale? Prin prioritatea originalului? Prin caracterul său artizanal sau prin legătura strânsă dintre darul imaginației artistului și inițiatorul felicitării. Gravura de felicitare este executată la comanda unei persoane particulare sau a unei organizații, precum și de către artist pentru felicitări personale.

În esență, „PF”-ul este o carte poștală cu tiraj redus, de aceea și această grafică poate fi examinată ca o carte poștală.

Prima carte poștală a fost emisă în anul 1869 în Austro-Ungaria. În Imperiul Rus, „scrisorile deschise” au apărut în anul 1871. După aderarea Rusiei la Uniunea Poștală Universală, pe ele au apărut inscripții în limbile rusă și franceză. Începând din anul 1894, ministrul afacerilor interne al Rusiei a autorizat formularele de scrisori deschise realizate de particulari. De atunci, imaginația editorilor nu a mai cunoscut limite. Cartea poștală a fost întotdeauna o participantă activă la evenimente. Cartea poștală ne felicită cu prilejul datelor importante și al sărbătorilor de familie. Cartea poștală păstrează pentru noi înfățișarea capodoperelor arhitecturale și artistice. Cartea poștală ne prezintă o lume întreagă în toată diversitatea ei.

Cartea poștală este un produs tipografic de larg tiraj, iar mono-cartea poștală, executată de un grafician, are un tiraj limitat și semnătura autorului.

Ce rol îi poate fi atribuit acestei forme mici în educare, propagandă și formarea gustului artistic? Nu este ea oare o parte a culturii artistice generale? Nu este ea oare un element al culturii materiale și istorice a vieții oamenilor din diferite țări?

Formele mici ale graficii constituie un tip de gravură foarte specific prin legile sale. Acesta cuprinde patru compartimente principale:

-grafica de șevalet de mici dimensiuni - gravură tematică de dimensiuni reduse (până la 20 cm pe latura mai mare), aici fiind inclusă și grafica aforistică, adică un aforism grafic dens și laconic pe o anumită temă.

-grafica circumstanțială - gravură realizată în funcție de o împrejurare, cu prilejul unei festivități sau al unui eveniment, în care sunt indicate datele desfășurării acestuia.

-ex-libris - însemn de carte cu care bibliofilul își marchează biblioteca (în traducere din latină, ex libris înseamnă „din cărți”). Dimensiunile sale nu pot depăși 12 cm pe latura mai mare.

- „PF”-ul de Anul Nou (pour féliciter) - gravură personală de felicitare, care poate fi executată de artist pentru sine sau, la dorința comanditarului, într-o formă artistică irepetabilă. Este gravată și multiplicată după aceleași reguli ca ex-librisul. De regulă, pe ea sunt indicate anul și numele celui care felicită și, bineînțeles, „P.F.” în formă abreviată sau completă. Primind o asemenea gravură de felicitare, vezi imediat, fără un text suplimentar, cine felicită și cine a executat forma mică, deoarece executantul-gravor își pune întotdeauna inițialele pe gravură.

Tot mai rar, „PF”-ul de Anul Nou devine obiectul unei comenzi, chipul proprietarului. El dobândește o nouă funcție socială de portret metaforic al artistului. Graficienii încep să realizeze ei înșiși felicitări de Anul Nou pentru sine, să le semneze, să le aplice signatura și să facă schimb de ele. Aceasta devine un fel de școală a măiestriei, în cadrul căreia își pot demonstra colegilor și colecționarilor gustul și priceperea. Tema este liberă și necontrolată. Aproape toți artiștii ex-librisului au trecut prin „școala cărții poștale de felicitare”. Treptat, se extinde aria gravurii personale de felicitare „PF” și rolul ei „de suvenir”. Crește numărul colecționarilor, iar acest gen viu și receptiv la evenimentele vieții capătă amploare. Și totuși, „P.F.” preferă sărbătoarea Nașterii Domnului sau Anul Nou.

Biografiile creatoare ale maeștrilor gravurii personale de felicitare din diferite generații alcătuiesc un șir convingător, care vorbește despre dezvoltarea impetuoasă a acestui fenomen și despre popularitatea sa internațională.

Să încercăm să examinăm mai atent câteva gravuri de felicitare ale maeștrilor acestui gen.

Portretul-șarjă al lui Hanno Lepik, executat în tuș pentru „PF-83” de estonianul Hugo Hiibus (Hugo Hiibus), se distinge prin maniera sa compozițional-stilizată. Liniile turbionare, acoperirea intensă cu tuș și hașurarea scot în evidență, în ansamblu, și nu separat, trăsăturile feței: liniile arcadelor sprâncenelor, ale nasului, ale părului - totul se citește dintr-odată, fără o examinare atentă a detaliilor. O șuviță de păr aparte, „învolburată”, determină legătura dintre text și figură. În ansamblu, figura este însă concepută într-o poziție grotescă, statică, ce se naște de la picioarele subțiri până la capul disproporționat. Figura lasă impresia unei tensiuni interioare, dar, în același timp, a stabilității. Prezența aparatului de fotografiat în mână indică ocupația principală, fără a mai vorbi despre colecționarea ex-librisurilor.

Există expresia „a desena în ritm”; adică a reda chintesența fenomenului. Nu se are în vedere numai viteza fizică a executării desenului, ci, în principal, tensiunea artistică transmisă prin linie și hașură. Acest lucru poate fi raportat la „PF-1987” al lui Inge & Klaus Rodel, executat de artistul danez Erik Skjoldborg (Erik Skjoldborg). Desenul peisajului urban se naște dintr-o linie capricioasă: rapidă, nervoasă, când rarefiată, când îndesită până la pată. Ea se așterne în tușe verticale și orizontale, conturând parcă subiecte ale peisajelor urbane, monumentelor de arhitectură sau fragmentelor arhitectonice. Iar acesta este un anumit strat al istoriei, culturii și arhitecturii. Antichitatea se îmbină în mod uimitor cu spontaneitatea senzorială și starea emoțională. Nu mulți își pot permite să aleagă această temă pentru o gravură de felicitare.

Marele maestru al gravurii germane, profesorul Hermann Huffert (Hermann Huffert), a executat „PF-1990” de Anul Nou pentru cunoscutul colecționar italian de ex-librisuri Mario de Filippis (Mario de Filippis). Drept laitmotiv al felicitării de Anul Nou create de el a servit subiectul biblic în care îi vedem pe magii veniți din Răsărit mergând la Betleem pentru a se închina. Steaua pe care au văzut-o la răsărit, care i-a călăuzit și, în cele din urmă, s-a oprit deasupra locului unde S-a născut Pruncul. Capacitatea artistului de a transmite privitorului tema depinde de dragostea față de ceea ce este reprezentat, de cultura interioară și de măiestrie. În această xilogravură se întrevăd laconismul înțelept al formei, claritatea clasică a liniilor și impresia de iluminare, de zbor.

Un alt „PF-1993”, cu subiectul biblic „Sfânta Familie”, a fost executat pentru sine de cunoscutul artist lituanian Antanas Kmieliauskas (Antanas Kmieliauskas). Gravura personală de felicitare a fost imprimată în relief, în culori, de pe un suport de carton. Caracterul liniei și al hașurii în această manieră este diferit de cel al tehnicilor clasice.

Este interesantă lucrarea maestrului estonian Vello Vinn (Vello Vinn), executată la comanda Uniunii Artiștilor din Estonia în anul 1977. Este un triptic alcătuit dintr-o pădure de lumânări aprinse, un ceas de Anul Nou „cu douăsprezece grade” și un text împletit într-un bec luminos. Accentele semantice, care par să se împrăștie din centrul foii spre periferie, răsună cu întreaga forță (într-o simplitate a imaginii aproape populară). Compoziția schematizată, spațiul aplatizat și desenul ritmizat sunt concepute cu îndrăzneală. Sunt vizibile căutările unui stil grafic expresiv de la sfârșitul anilor șaptezeci. Pentru acest artist este caracteristică construirea unui subiect cotidian „distanțator”, irațional sau fantastic, cu utilizarea organică a elementelor realiste. Particularitatea gravurii o constituie raporturile compoziționale, plastica grafică și cromatica laconică (în cazul dat, culoarea - umbră). Toate acestea se opun mai curând evenimentului real decât îl redau, fie și în mod convențional. Se pare că artistul trebuie, tocmai prin caracterul său neașteptat și prin eliberarea de semnificația obiectuală, să transfere subiectele imortalizate (niște becuri cu lumânări sau sticle cu aripi), din domeniul simplei contemplări în sfera elevată a „marii” nopți de Anul Nou.

În „PF-89” de Anul Nou, artistul lituanian Alfonsas Čepauskas (Alfonsas Cepauskas) l-a reprezentat pe regele David. El a creat o imagine sintetizatoare a epopeii, concentrând atenția în primul rând asupra forței, puterii și curajului regelui. A fost găsită o cheie proprie pentru soluționarea imaginii și a atmosferei în ansamblu. Graficianul saturează, densifică și valorifică în mod conștient spațiul plăcii gravate. Proporțiile și amploarea figurilor sunt hiperbolizate. Caracterul decorativ, intensitatea culorii și rigoarea liniilor - caracterizează stilistica miniaturii.

Pe una dintre primele gravuri de felicitare ale cunoscutului artist estonian Lembit Lõhmus (Lembit Lohmus) este gravat un subiect poznaș: un Cupidon înaripat smulge de pe perete datele anului care se încheie, iar în spatele lor se întrevede „PF-1995”. Subiectul simplu despre schimbarea anului este gravat cu măiestrie și este perceput cu multă căldură. Pour féliciter -1990, executat de același maestru cu dalta pe cupru, se distinge printr-o realizare filigranată. Anul 1990 era definit, potrivit calendarului oriental, drept anul „Calului”, iar artistul a luat drept bază imaginile cailor de pe friza Partenonului. Despre gravura personală de felicitare a lui Lõhmus se pot scrie multe. „PF”-urile create de el sunt foarte expresive și bogate în conținut. În ele se îmbină concepția și întruchiparea, impresionează diversitatea subiectelor și a imaginilor. Toate acestea vorbesc despre măiestria înalt profesională a creatorului.

Încă o gravură de felicitare pe tema zodiacului, a artistului-ex-librist israelian Leonid Kuris (Leonid Kuris), „PF-84” - anul Șoarecelui. Această gravură pe plastic este executată cu simțul umorului. Imaginea modelului: umerii, pieptul, mâinile care țin informația sunt executate ca și cum artistul ar tinde să scoată în evidență întregul și particularul, volumul și plastica obiectului reprezentat. Este interesant de remarcat că portretul, creat din linie și hașură, se află într-o liniște uimitoare; în el sunt redate profunda concentrare și încrederea persoanei portretizate în fața anului care vine.

Artista moscovită Maria Ciurakova a executat „PF-66” pentru Semion Gheorghievici Ivenski, cunoscut promotor, colecționar și artist al ex-librisului. Natura geroasă, fragilă, neatinsă a pădurii de Crăciun și vulpea ascunsă; personaj al multor basme și bîline rusești. Modelarea clasică a xilogravurii în hașuri ușoare și luminoase, în spatele cărora se ascunde și pleacă un an, iar altul se conturează și deja începe să apară.

Valerionas Jucys (Valerionas Jucys) își înzestrează aproape toate felicitările de Anul Nou cu umor și cu un autoportret. La fel și „PF-1991”, anul „Caprei”.

Executând „PF-1989” familial, Lev Grigorievici Beketov - artist din Crimeea, de asemenea, nu a ratat ocazia de a marca anul „Șarpelui”.

„PF-1987” de Anul Nou al lui Mihail Minkevici (M. Minkevich) a fost executat de artistul belarus Ghenadi Grak. Linogravură bicoloră cu atribute de tiraj: oraș nocturn, motan, pom de Crăciun. Accentul semantic și vizual - motanul vărgat - sinonim al papucilor de casă și al liniștii. Se pare că acest lucru se referă la anul dorit care urmează.

Drept bază a gravurii de felicitare „PF-91”, Vladimir Șeiko - artist din Moldova, a luat un element festiv-folcloric. Koliada - sărbătoare slavă care simbolizează înlocuirea necontenită a unui an cu altul. Din această zi, „ziua luminoasă” începe să crească, iar noaptea devine mai scurtă. Soarele, cercul, focul - simbolul sărbătorii. Fetele și flăcăii mergeau cu colindul, de obicei, seara. Cei mascați îmbrăcau piei de animale, cu coarne și bărbi. Apărea și țapul mascat. Astfel, printr-un detaliu etnografic colorat, artistul subliniază curgerea timpului; de la ritualuri - până la „PF”-uri.

Uneori, artiștii nu gravează inscripția „PF”, ci pur și simplu semnează gravura imprimată cu acest prilej și îi aplică signatura. Astfel, lucrările prezentate aici ale renumiților maeștri A. Brunovski și A. Kalașnikov ilustrează această formă de felicitare.

Gravura de felicitare a evoluat în timp atât de mult, încât a devenit o direcție de sine stătătoare, iar cele mai bune exemple ale sale demonstrează virtuozitatea și finețea filigranată a măiestriei proprii unei capodopere. Multitudinea formelor de executare a „PF”-ului nu permite cuprinderea multilaterală a tuturor spectrelor de dezvoltare a salutului festiv și nici prezicerea căilor de evoluție ale acestui gen.

Clasificarea formelor mici este preluată după S. G. Ivenski
/ilustrații din colecția personală a autorului/